1 A doua zi, Olofern a dat porunc[ ]ntregii sale o\tiri \i ]ntregii gloate care venise de partea lui s[-\i ]ndrepte tab[ra spre Betulia, s[ cuprind[ trec[torile muntelui \i s[ ]nceap[ lupta cu fiii lui Israel. 2 |iΓÇÖn ziua aceea to@i r[zboinicii au ridicat tab[ra; oastea lupt[torilor era alc[tuit[ din o sut[ \aptezeci de mii de pedestra\i \i dou[sprezece mii de c[l[re@i, ]n afar[ de cei ce duceau poverile \i de gloata care-i ]nso@ea pe jos: o mul@ime uria\[! 3 |i au t[b[r_t ]n valea de l_ng[ Betulia, la izvor, \i sΓÇÖau ]ntins ]n l[@ime de la Dotan p_n[ la Belmain, iar ]n lungime de la Betulia p_n[ la Chiamon, care este ]n fa@a Esdrelonului. 4 C_nd fiii lui Israel au v[zut mul@imea lor, sΓÇÖau umplut de spaim[ \i ziceau unii c[tre al@ii: ΓÇ₧{\tia vor linge acum toat[ fa@a p[m_ntuluia; c[ nici mun@ii cei ]nal@i, nici v[ile \i nici dealurile nu vor putea s[ le @in[ greul...ΓÇ¥. 5 |i, lu_ndu-\i fiecare armele, au aprins focurile pe turnuri \iΓÇÖn noaptea aceea au stat de straj[.
6 A doua zi, Olofern a scos c[l[rimea ]n vederea fiilor lui Israel ce se aflau ]n Betulia, 7 a cercetat trec[torile spre cetate, a descoperit izvoarele lor de ap[, pe care le-a \i cuprins, pun_nd l_ng[ fiecare r[zboinici de straj[, dup[ care sΓÇÖa ]ntors la oastea lui.
8 Atunci au venit la el c[peteniile fiilor lui Esaub \i mai-marii Moabului \i c[peteniile de pe @[rmul m[rii \i au zis: 9 ΓÇ₧Binevoiasc[ domnul nostru s[ asculte o vorb[, a\a ca ]n oastea ta s[ nu fie nici o pierdere. 10 Ace\ti fii ai lui Israel nu se bizuie pe l[ncile lor, ci pe ]n[l@imea mun@ilor pe care-i locuiesc, c[ nu e deloc u\or s[ te urci pe crestele mun@ilor lor. 11 |i acum, st[p_ne, nu te lupta cu ei dup[ r_nduiala obi\nuit[ a r[zboiului, \i astfel din
